Te-ai gândit vreodată că ceea ce comunici copilului tău îl poate afecta pe viitor?
Lucrând foarte mult cu copiii la ridicarea stimei de sine și a curajului de A FI autentici, am început să caut cauzele care pot produce aceste efecte.
Așadar te invit alături de mine să descoperim astăzi fraze care au marcat multe copilarii. Pe lângă aceasta mi-am propus să îți scriu și CUM îți afectează o frază copilul dar si ce înteleg ei atunci când tu crezi că le spui ceva “spre binele lor”.
Scriu acest articol nu pentru a judeca, ci pentru a aduce în atenția părinților anumite lucruri. Merg de multe ori pe stradă și aud părinți tineri cum vorbesc cu copiii lor. Știu că nu o fac intenționat însă cred că nu știu ce efect pot avea anumite afirmații în încercarea de a educa.
Cum pot afecta emoțional “niște fraze” caracterul copilului ?
Ca om în primul rând, ca părinte în al doilea rând, nu te-a învațat nimeni ce este iubirea, cum să o daruiești, cum să o primești. Cum să comunici/relaționezi sănătos etc.
Nu este un lucru rușinos, acestea au fost vremurile precedente, iar părinții tot timpul ne-au vrut binele. Ca să fim specifici – binele pe care îl cunoșteau ei.
Dar suntem în 2020, accesul la informație este la un touch distanță, așa că dacă tehnologia evoluează de la an la an, cred cu tarie că și noi putem evolua. Pentru noi în primul rând dar și pentru viitoarele generații.
Deci hai sa vedem științific ce se întamplă și cum ne rămân aceste fraze întipărite:
EMOȚIE + INFORMAȚIE = MEMORIE PE TERMEN LUNG
Explicație: Emoția este cea care ajută la stocarea informațiilor. Cu cât mai mare emoția/șocul, cu atât mai bine întipărită. Informația este ceea ce vine atașat emoției. De exemplu, dacă vine un câine pe stradă iar părintele îi va spune speriat copilului: VINO REPEDE, este un câine mare acolo! Copilul instant va avea în el emoția de FRICĂ și informația CÂINE => frica de câini.
Așadar, clasă, ce emoție va simti un copil sau adult care vede informația (câine) pe stradă ? Exact FRICĂ ! Nota 10.
Hai să vedem care sunt frazele:
1.„Fii cuminte, că mă superi!”
Atunci când nu ai răbdare să acorzi atenție nevoilor copilului tău, scoți manualul cu parenting-ul clasic și gasești ” arma ” de mai sus.
Cu alte cuvinte îi spui :”Copile, dacă nu te conformezi, eu(persoana de care TU depinzi) nu o să te mai iubesc !”
Ce înțelege copilul: Dacă nu fac cum îmi spune el/ea o să îi pierd iubirea. Dacă nu sunt OBEDIENT, nu sunt DEMN/VREDNIC să fiu IUBIT.
Asta poate crea probleme de atașament, testare continuă a statutului relației cu cei din jur de frica de a nu pica din gratiile lor. Ajungi să trăiești continuu în frica că s-ar putea să nu mai fi demn de a fi iubit/ă, acceptat/ă. Plus întărirea credinței că nu ești de ajuns(” boala” secolului: nu sunt de ajuns/nu sunt vrednic/ nu merit ).
Soluția: E important să știi, încă de mic, că meriți să fii iubit, chiar și atunci când nu faci ce așteaptă lumea de la tine și că oricine te șantajează în felul ăsta, nu merită timpul și atenția ta!
Pe aceasta categorie mai intră și: “Dacă nu faci X lucru, te las aici ! / Fii cuminte că mă superi ” . Toate pe ideea de șantaj emoțional care în mod real sună așa: ” Hey, eu știu că tu mă iubești și depinzi de mine, așa că o să mă folosesc de asta să te controlez conform dorințelor ( și informațiilor )mele ” .
2.„Mă faci de râs”
Preferata mea! Aici părintele devine magician și spune incantația magică ! Hocus-Pocus iar rușinea pe care o resimte el/ea va fi transmisă asupra copilului. Aplauze, presto ! Acum copilul este înzestrat cu o emotie umilitoare pe care nu a fost învățat să o gestioneze!
Mesajul pe care copilul îl întelege nu este ” ai greșit” ci: EȘTI greșit ! De unde poate ajunge să simtă în mod constant că ceva este neregulă cu el/ea sau poate chiar forme de anxietate, stres etc.
Este dur, dar așa se întamplă.
Soluția: Amintește-ți că nu ești sursa rușinii nimănui și nu poți fi ! Sursa rușinii cuiva este problema lor, însă este mai ușor să dai vina pe cineva decât să accepți că ai un moment în care te simți rușinat/a.
Din această ” familie” mai face parte și : Tati/Mami fii cuminte că râd copiii de tine, Scoate degetul din nas/gură că râd copiii de tine.” Practic., copilul învață cu frică și rușine!
Aici și în multe alte fraze o să revezi cât de mult ajungem la ” nu sunt vrednic/ă, ” nu merit”
Întrebare : De ce oare, copiii ajung de foarte mici să simtă emoția de rușine și frică însă doar ca adulți (și doar unii dintre ei ) află că acestea sunt doar niște emoții și că pot învăța să le gestioneze sau chiar să le depășească ? Nu ar trebui să fie invers ? Prima dată să învețe despre ele, să știe ca le pot gestiona sau depași și pe cand le simt/identifice să fie floare le ureche ?
#NumaÎntreb
3.„Potolește-te, că te pocnesc!”
Amenințările creează tot felul de comportamente nesănătoase sau riscante, înrădăcinate în anxietate. Atunci când ești agitat, corpul și mintea ta sunt deja în alertă și caută o soluție ca să elimine pericolul. Iar atunci când, în loc să te ajute să te liniștești (ca și copil, nu știi ce înseamnă să te liniștești), cineva te amenință, gradul de confuzie și anxietate cresc simțitor.
Soluția: Încearcă să te oprești, să fii blând cu tine însuți și să înveți să îți gestionezi și liniștești anxietatea. Ea este normală și normal este să fii fost ajutat să te autoliniștești (cum se comportă parintii cu noi devine un model pentru cum ne comportăm noi cu noi). Dacă asta a lipsit, atunci cere sprijin cum să eliberezi, în siguranță, tensiunea înghețată în corpul tău.
4.”Tu mereu….sau, Tu niciodată”
Când le spunem ‘Tu NICIODATĂ nu mă suni’, ‘Tu NICIODATĂ nu strangi masa’, ‘Tu MEREU îți pierzi ceva’, ‘Tu MEREU ajungi ultimul’….le punem etichete!
Greu de dezlipit și greu de scapat de ele, odată ce s-au lipit în mintea copilului nostru. Cei mici devin ceea ce li se spune că sunt. Așa ca trebuie să ne alegem cu MARE GRIJĂ cuvintele. Haideți să evităm NICIODATĂ și MEREU. Mă repet, etichetele pe care le punem copiilor de mici ajung să fie imaginea lor despre ei.
Întrebare: Cum poate un adult care se uită în oglindă și vede un om care a auzit toată viața despre el că este “uituc, iresponsabil, mai slab ca alții, risipitor, bun de nimic etc ” să aibă curajul să creadă despre el că este altceva de atât ?
Soluția: Repetă mereu copilului căt de bun este, cât de frumos este, cât de descurcareț este, cat de….. X este ! La ce ajută ? Păi tu pregătești un copil să fie un adult capabil, îl pregătești pentru viitorul lui. ( Dacă nu ai un glob de cristal nu știi cum va arata viitorul lui, asa că pregătește-l să fie descurcareț). Iar pentru adulți( in special mamicilor sau femeilor): atunci când te uiți în oglindă: TU NU EȘTI PĂRERILE CELOR DIN JUR ! Tu ești minunat/ă ești descurcăreț/descurcăreața, ai facut o gramada de sacrificii și dacă nu a apreciat cineva asta până acum, ți-o spun eu ! BRAVO !
5.”Faci cum spun eu, fară să comentezi !”
Sau: ’pentru că așa spun eu!’.
Uneori n-avem timp, alteori n-avem energie să stăm să le explicăm de ce trebuie să-și facă lectiile, de ce trebuie să inchida computerul, tableta, etc. Si-atunci le închidem repede gura: ’C-așa zic eu!’
Ce transmiți? Că eu, parintele tău, sunt 100% în control și nu îmi pasă de opiniile copilului meu. În plus, ratezi și șansa unor lecții ușor de predat în momente cheie.
Soluția:
1.Copilul trebuie să înțeleagă el, în termenii și cu mintea lui, ce scop are un lucru și de ce trebuie făcut. Trebuie să înțeleagă imaginea de ansamblu.(Dacă nu vrei să îi explici sau crezi că nu va înțelege, mai exista o soluție. Transformă activitatea într-o competiție și vei avea succes imediat – acesta este limbajul copiilor – jocul!)
2. Pentru că ești un părinte care își respectă copilul, vorbește cu el, comunică cu el. Sigur nu le spui prietenilor tăi sau altor oameni “pentru că așa zic eu”.
6. “Noi facem totul pentru tine și ție puțin îți pasă !”
Căteodată eu chiar admir “ignoranța” copiilor. Dar adevarul este că ei nu știu multe, deci nu pun preț pe atat de multe lucruri ca noi, adulții. (probabil de aceea sunt mai relaxati)
Însă dacă le spui așa ceva, îi etichetezi și îi ajuți să-și construiască o imagine de sine negativă – > nepăsător dar și vinovat pentru că ești așa !
Dacă nu l-ai învățat să fie responsabil de mic, nu îi scoate ochii când crește că nu este. Dacă nu apreciază un lucru este pentru că nu i-ai vorbit despre acel lucru frumos, sau nu ai valorizat acel lucru pentru el/ea.
7. “Stai că îți dau eu să ai de ce să plângi !”
De multe ori un părinte are și el traume și lucruri din trecut nerezolvate, toți avem, însă responsabilitatea este cu atât mai mare pentru a-ți identifica rănile pentru a nu le da mai departe atunci când ești părinte !
În cele mai multe cazuri părinții o iau personal atunci când copilul plânge și nu știe să se detașeze și chiar să fie langa el atunci când el își exprimă emoțiile. Nu te identifica cu plânsul lui/ei, chiar dacă o face cu scop manipulativ, tu vezi asta !
Soluția: Lasă-l să se exprime și apoi vorbeste cu el, întreaba-l ce nevoie are. Întreabă-l dacă vrea sa fie ținut în brațe, să fie mângâiat, roagă-l să îți spuna care este nevoia sa! În felul acesta îl înveți să comunice, să se exprime !
Sper că ” Eu te-am facut eu te..” nici nu mai trebuie pomenită ! E de mult dată uitarii și nu se mai practica deloc asta.. sper din tot sufletul !
Îți doresc o relaționare cât mai frumoasă și prosperă cu copilul tău !
Școala Magică – education for a happy family